Tristetea ma-nvaluie intr-o mantie,
Tristetea are o fata ca o umbra.
Nu-i cunosc ascutisul
Si imi este teama de ea.
Tristetea opreste timpul,
Sarcastica,zeflemitoare...apoi,
Ranjind dispretuitoare,
Dezvaluie lumii umbre si ploi.
Tristetea este un cavou?
Imi redescopar temerile
Si desertul extazului.
Calvarul meu se va sfarsi
Compusa 11 Martie 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu