In cafeneaua de la strada,
Unde odinioara am servit,
In diminetile de vara,
O dulce-amaruie cafea,
Am zabovit si de-asta data
Cu sufletu-mi insangerat.
Am inteles atunci, neintelesul
Lucrurilor din trecut.
Am cuvantat atunci, cuvantarile tacute,
Ascunse in sufletele mute.
Am cutezat atunci, sa infrunt tacerea
Ce avea sa urmeze negresit,
Cand din vorbe aveau sa reapara
Raspunsuri reci, otravitoare.
Am oprit bataia inimii,
Ce-mi asurzea auzul,
Cand fata-ti luminata
De-al nostru bun ramas,
S-a aplecat asupra-mi,
Tanjind dupa un ultim sarut,
In cafeneaua de la strada...
Compusa 24 Octombrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu