EFEMER

Sunt clipa sfărâmată pe întâmplarea secundei,

Sunt apa revărsată-n iazul amintirii,

Sunt cerul adâncit în ochii tăi,

Sunt ființa de gheață ce strigă-n pustiu,

Sunt iubirea și ura când de mână se țin,

Sunt un moment din timpul efemer,

Sunt iedera ce-și urcă tulpina spre văzduh,

Sunt roșu păgân în Universul incandescent,

Sunt eu, doar eu.

FRUNZE DE GRANIT

Pe muzica de jazz traversez oceanul privirii tale

și din adâncul limpezit, ce se reflectă-n cerul de nisip,

ridic perdeaua luciferică dintre coralii

asfințiți pe zâmbetul coagulării.

tăcerea izbită de talazul învolburat

se risipește-n vântul păgân,

când iar întind mâna dorinței spre frunze de granit.

NU PLÂNGE

Nu plânge la rădăcina vieții, copil al nemuririi,

încă deschizi ferestrele luminii în zilele cu nori

și desenezi pe cerul nostru inimi de smarald.

Nu plânge la mormântul meu, copil al nemuririi,

privește orizontul plin de ființe omogene

și întorce fila de poveste spre ce a fost și nu mai este.

Nu plânge înger nesecat de dor, eu astăzi mor,

dar din pământul viselor străbune voi răsări

sub clar de Lună, la umbra nucului străvechi.

Nu plânge fiu al cerului, când zorii se vor întâlni cu mine,

eu din neantul zăbovirii voi răsturna statui de gheață

peste inimi cenușii.

Privirea mea, din cosmosul tăcerii o vei vedea,

în oglinda râului de catifea.

Nu plânge la rădăcina vieții copil al nemuririi...

TĂCERE

Nu te ascund în mâna somnului,

când zorii se izbesc de catargul luminii

și nu te strig la răsărit de Lună,

când siluete se înfășoară cu tăcerea amintirii.

Nu te chem pe banca goală să-mi rămâi alăturea,

iar când vocea ta mă strigă,

din decorul altei lumi voi privi nepăsătoare

la sculptura ta de lut.

TIMP NEPĂSĂTOR

Te-am așteptat pe puntea luminării,

în mână țineam candela trădării

și un ghem de ață roșie, să leg fonta amintirii,

ce ne ținea apropiați zile și zile.

Te-am șters din lista amăgirii,

atunci când aripa s-a frânt de valul tăcerii

și vocea-ți caldă n-am știut-o

din momentul surdității mele.

Te-am chemat pe drumul nostru

la răscrucea ultimului dor

și am găsit doar nostagia

și un timp nepăsător.

CE ESTE TIMPUL

Ce este timpul fără timp,

când tu cuprinzi la nesfârșit

mâna strigătului asurzit.

Ce este timpul fără timp,

când zorii se sparg de valul memoriei

și secundele se rup pe ziduri cerești.

Ce este timpul fără timp,

iluzii netezite-n fire de mătase,

pecetea sărutului nedefinit

de gura tremurândă

și salba visului de vară,

când clipa se oferă goală.

Ce este timpul fără timp?

TRUPURI SUBLUNARE

În vidul conștiinței las fărâma trădării,

peste hăul uitării presar delirul concubinei,

când harul vieții cade din copacul memoriei.

Strâng lanțul la gâtul fulgerului,

în noaptea chinului păgân,

ca furtuna minciunii să nu năvălească

peste trupuri sublunare.

CÂNTEC

De mi-ai aduce-n palma stângă

inima să nu se frângă

în a degetelor strânsoare,

când soarele răsare peste trupul adormit,

am să-ți dau sărutul dimineții

pe obrazul împietrit.

De mi-ai cânta o serenadă

la umbra muntelui stâncos,

eu am să-ți fiu a ta baladă

pe drumul greu, anevoios