Odaia cu patul de noapte

Mi-e frica de freamatul surd al tacerii,
Ce-ncearca, in taina, sa cheme,
Fosnetul mort al noptii pustii...
Mi-e frica s-adorm in nopate,
Cu perne uriase ,

Mi-e frica de sunetul ploii,
Ce cade in nestire, cu zgomot prelung,
De pervazul sur al camerei mele...
Mi-e frica de soaptele spuse in noapte,
Pe la colturi de betivani si cersetori.

Mi-e frica de singuratatea,
Care a cuprins odaia si patul,
In ceasul tarziu...
Mi-e frica de tot ce-i nou si tot ce-i vechi,
In odaia de noapte...

                Compusa  17 Septembrie 1998