Fuga

Vajaind in noapte padurea rasuna,
De mugetul viu al crudei jivine,
Ce-ncearca sa scape din ghearele mortii,
Croindu-si carare prin desisuri si ape.

Astfel,ea fuge,iar fuga-i nebuna
Si plange si rade in timp ce se opreste,
Ramanand, o vreme, pe loc rasufland
In timpu-i potrivnic.

Moare jivina in noaptea cu luna,
Culcata, ea, sta acum, pe Pamant,
Trupu-i fiind rece iar ochii de gheata,
Deschisi privesc, parca, spre luminis.

             Compusa  10 Septembrie 1997