De-ai sti...

De-ai sti cat de des
La tine ma gandesc,
Poate ca ai intelege
Iubirea .

De-ai sti cat de mult
Dragostea o scriu
Te-ai opri din drum
Sa ma asculti.

De-ai sti cat dor
Trimit spre tine,
Ai privi tacut,
Inspre mine.

De-ai sti cate sperante
Au renascut
In inima mea, pentru noi,
Ai  fi din nou iubire.

De-ai sti...


            Compusa   30 Noiembrie 2010

Asfintit

Stau pe piatra casei de flori
Si privesc spre asfintit,
Unde tihna-si are locul
Tot mai grabit.

Zgomotele zilei agitate,
Dispar in zare, departat,
In intunericul ce vine
Pe  inserat.

De departe se aud
Strigate razlete,
Ce intetesc misterul noptii,
In umbrele serii semete.

Spre somn, trista, pornesc
Tot mai straina, grabita,
Si din noaptea risipita,
Dau sa fug.

Asfintitul ma doboara,
Totul este oboseala
Si spre visele cu soare,
Ma indemana blanda zare.

            Compusa   26  Noiembrie 2010

Dormi amorul meu uitat

Dormi amorul meu uitat,
Dormi si numai bine,
Sufletul l-am daruit
Numai pentru tine.

Dormi amorul meu uitat,
Dormi si pentru mine,
Inima mi-am harazit
Unui maracine.

                   Compusa    12 Februarie 1997

Trenul.Cursa catre cer

Trenul suiera-n nestire,
Anuntand sosirea sa
Si chemand din departare,
Oamenii ce asteptau, venirea sa.

El, se opreste si asteapta,
Oamenii se urca-n el,
Iar apoi incepe agale,
Lunga cursa catre cer.

Lumea tace si se agita,
Intrebandu-se mereu,
Cum de nimeni n-are stiinta,
Despre cursa catre cer?

Un mister pluteste-n aer,
Si se invarte ca-ntr-un cerc,
Nimicind, in a ei taina,
Vlaga clipelor ce pier.

Trenul pleaca si se duce,
Disparand in orizont,
Nelasand in a lui urma,
Nici o dara, nici un semn.


                   Compusa   11 Februarie 1997

Libertate

Se aud chemari din departare,
Ce se inalta in ecou,
Purtand dorinta muritoare,
De libertate .

Tenebrele necunoscutului
In care am patruns adanc,
Ne supun chinului,
Intrebarilor

Obscuritatea vietii o cunosc.
Ne subjuga pe rand, pe toti
Suntem captivi
Renasterii prin poezie.

Consternati de fatarnicia vremurilor
Ne dezlantuim razbunatori,,
Ne regasim intemnitati,  josnici
Ca lighioanele cu chip uman

Societatea ne robeste
Pline de orgolii  inchipuite,
Sa ridicam dragostea
Primita de la parinti!

                 Compus   23 Noiembrie 2010

Codrii de brazi

Sub ploaie am alergat
In bratele tale,
incet, m-am cufundat.
Sub mantia rece a noptii,
Am adus incantatii iubirii marete.
Sub codrii de brazi, la brat ne-am plimbat,
Pe alei, pe poteci batatorite de ciute,
Ce-n drumul lor, spre rauri nestiute,
Odihna isi cauta, cu tropot prelung.
Sub clarul de luna, un ceas ne-am iubit
Si-n linistea serii, incet ne-am regasit.

Compusa 06 August 2007

Cafeneaua de la strada

In cafeneaua de la strada,
Unde odinioara am servit,
In diminetile de vara,
O dulce-amaruie cafea,
Am zabovit si de-asta data
Cu sufletu-mi insangerat.

Am inteles atunci, neintelesul
Lucrurilor din trecut.
Am cuvantat atunci, cuvantarile tacute,
Ascunse in sufletele mute.
Am cutezat atunci, sa infrunt tacerea
Ce avea sa urmeze negresit,
Cand din vorbe aveau sa reapara
Raspunsuri reci, otravitoare.
Am oprit  bataia inimii,
Ce-mi asurzea auzul,
Cand fata-ti luminata
De-al nostru bun ramas,
S-a aplecat asupra-mi,
Tanjind dupa un ultim sarut,

In cafeneaua de la strada...


         Compusa   24 Octombrie 2010

S-a stins si ultima speranta

S-a stins si ultima speranta
A  iubirii
Totul este neinteles,
In lumea aceasta de piatra.

Amarele povesti de iubire,
Stau inchise in inima mea,
Ca-ntr-un castel de cristal,
Transformand sufletul.

S-a stins si ultima lacrima,
Pe obrazu-mi palid, rece,
Rapind ca un hot,
Vapaia ochilor mei.

Tristetea acopera
Sufletul de foc.
Totul este pustiu .
Cum va invia sfuletul dragostei?

S-a stins si ultima speranta
Din sufletul meu,
Si odata cu ea,
S-a stins si viata?


               Compusa  17 Ianuarie 2010

Oceanul de stele

Am zarit in vis, un tanar crai
Catre cer ce se-nalta cu fanfara si alai.
Si soptind  i-am spus, incet:
O! tu inger inversunat,
Ce-mi patrunzi in vise,
Nu-mi rapi a inimii vapaie,
Ci te afunda adanc in ea,
Ca iubirea sa nu piara.
Inger revarsat din ceruri,
Nu pleca din vis, acum
Ci-n iubire te cufunda
Si-n a mrejei mangaieri,
Sufletul sa-mi daruiesti.
Vino noapte dupa noapte,
In oceanul meu de visuri,
Ca iubirea s-o traim,
Pan` ce zorii s-or urni,
Iar apoi purtat de valuri,
In oceanul tau de stele,
Sa te ascunzi, sa te pitesti
Si cand seara se arata,
Pe a razei stralucire,
Sa cobori in visul meu,
Ca iubirea sa-ti primesc.


               Compusa  11 Iunie 2007

Am incercat

Am incercat sa ating
Imaginea ta in vis,
Credeam ca esti aici...
Am incercat sa traiesc!

Am asternut pe hartie
O mica idila
Am crezut ca e-o istorisire...
Am incercat sa simt
Mireasma ametitoare a dragostei divine,
Credeam ca e iubire...
Am incercat sa vad
Prin ochii tai imaginea mea,
Credeam ca-s o himera...
Am incercat sa vad
Ce n-am vazut vre-o data`,
Am incercat sa vad
Omul ...

             Compusa   18 Iulie 2010

Odaia cu patul de noapte

Mi-e frica de freamatul surd al tacerii,
Ce-ncearca, in taina, sa cheme,
Fosnetul mort al noptii pustii...
Mi-e frica s-adorm in nopate,
Cu perne uriase ,

Mi-e frica de sunetul ploii,
Ce cade in nestire, cu zgomot prelung,
De pervazul sur al camerei mele...
Mi-e frica de soaptele spuse in noapte,
Pe la colturi de betivani si cersetori.

Mi-e frica de singuratatea,
Care a cuprins odaia si patul,
In ceasul tarziu...
Mi-e frica de tot ce-i nou si tot ce-i vechi,
In odaia de noapte...

                Compusa  17 Septembrie 1998

Linistea serii

In linistea serii ce cade peste noi,
Ma afund tacuta si singura ca-n foi
Si-n ochi aievea te revad cum cresti tacut,
Asemeni unui crai pe care l-am avut.
Ma-ndrept spre tine, sa te ating as vrea,
Sa te sarut, sa te iubesc pentru o clipa doar.
Dar departarea-i aspra si curge peste noi...
Si singura raman in asternuturi moi,
Si-n ochii umeziti de lacrimi amare,
Se asterne deznadejdea ce nu o las sa zboare.

In singuratatea noptii,
Totul este durere.
Mi-e greu, mi-e dor, mi-e urat...
Duc la buze o fotografie
Mana mea tremura.
Totul este zadarnic...
Privesc tacuta o iluzie,
Nimic altceva...


                         Compusa   01 Septembrie 2007

Singuratatea

Urland de durere, copilul racneste
In bratele mamei ce nu-l mai doreste.
Plangand de durere, el singur ramane,
Pe acest Pamant, fara de nume.

Nimeni nu-l vrea si toti il gonesc,
El singur ramas n-are pe nimeni
Si n-are averi sau straie frumoase,
Cu care in lume sa poata sa iasa.

In zdrente el umbla, descult si murdar,
Cersind pe la colturi cate-un gologan,
Ca, astfel, sa poata, macar, trai
In aceasta lume plina de nebunii.

Urland de durere, copilul suspina
Si adoarme incet, pe patu-i de gheata,
In frigul napraznic,dar far` de-nvelis
Si moare copilul in somn suspinand.

Astfel, se stinse vapaia din el,
Nimeni nu-l stie, nimeni nu-l vrea,
Toti in cale se feresc de el,
Mort e acuma, dar nimeni nu-l plange.


                Compusa  03 Aprilie 1997

Fuga

Vajaind in noapte padurea rasuna,
De mugetul viu al crudei jivine,
Ce-ncearca sa scape din ghearele mortii,
Croindu-si carare prin desisuri si ape.

Astfel,ea fuge,iar fuga-i nebuna
Si plange si rade in timp ce se opreste,
Ramanand, o vreme, pe loc rasufland
In timpu-i potrivnic.

Moare jivina in noaptea cu luna,
Culcata, ea, sta acum, pe Pamant,
Trupu-i fiind rece iar ochii de gheata,
Deschisi privesc, parca, spre luminis.

             Compusa  10 Septembrie 1997

Tristetea

Tristetea ma-nvaluie intr-o mantie,
Tristetea are o fata ca o umbra.
Nu-i cunosc ascutisul
Si imi este teama de ea.

Tristetea opreste timpul,
Sarcastica,zeflemitoare...apoi,
Ranjind dispretuitoare,
Dezvaluie lumii umbre si ploi.

Tristetea este un cavou?
Imi redescopar temerile
Si desertul extazului.
Calvarul meu se va sfarsi


                       Compusa  11 Martie 1997

Celui care-mi este drag

Nu caut cuvinte incucisate,
Nu caut lozinci pentru-nceput,
Nu caut sa fie vreodata
Un timp al dragostei,crescut.

Veghez in noaptea ce se lasa
Un taram necunoscut,
Un taram al feeriei, al iubirii din trecut,
Ce ma face, fara sa vreau,  lacrima sa o ascut.

Privesc inspre inima mea.
Zaresc, ca-ntr-un vis,
Un chip de basm, sunt fericita!
Ce mister nedeslusi!

Miresma ce se asterne,
Incet, incet ma copleseste,
Poarta cu ea o mantie de luna.
Dorinta de viata - creste.

             Compusa 03 Martie 1997

Clinchet de zurgalai

De-ndata ce se lasa seara,
Copii de peste tot se arata-n vai,
Vuind ca vantul ce adie pe poteca,
Asemeni unui zvonde zurgalai

E iarna, iar in case luminile-s aprinse,
Si focul arde ne-ncetat,
In sobele batrane se aprind scantei.
Ce vechi e cantecul dde clopotei!

Un mic bradut se afla impodobit in casa,
Cu globuri multe si panglici de argint,
Cu stele lucitoare ce palpaie mereu,
Si totul e lumina in jur si-n versul meu!


                        Compusa  18 Octombrie 1998

Bolta de azur

Soarele luceste pe bolta de azur,
Iar gandul meu porneste
Spre un apus nebun,
Ce grabnic se rostogoleste.

Si nu sunt multe lucruri ce trebuie sa spun...


Tristete, tu , ce m-ai facut sa -ndur?
Sa plec ca o naluca din al meu san, acum,
Sa uit durerea chipului drag
In a noptii nepasare.

Si nu sunt multe lucruri ce trebuie sa spun...

Sa plec frumos, as vrea, spre poezie,
Sa uit de noaptea aceasta si de pustiul,
Care m-a sufocat,
Apoi a adus haosul in jurul meu.
Si nu sunt multe lucruri ce trebuie sa spun...


                             Compusa   19 Octombrie 1999

In cinstea ta

In cinstea ta voi inchina
O cupa plina de pelin,
Ca veninul ce-l reversi,
Sa nu ma otraveasca.

Suferinta renascuta,
Asterne-n suflet cugetarea
Descatusata din abandonarea,
In trecut, prezent si viitor.

In cinstea ta voi inchina
O oda timpului trecut
Si-n linistea serii voi picura,
O lacrima amara din condeiul sfant.

Unde esti tu, fericire?
Unde oare te-ai ascuns?
In ce unghere intunecate te-ai pitit,
Ca sarpele-n apus?

In cinstea ta voi inchina
O ultima cantare
Si-n slove multe voi cata,
Durerea sa-mi alung.

Pe calea ce-am purces acum,
Agale si nepasatoare,
Voi picura in asfintit
Picuri de sange si lacrimi amare.

In cinstea ta voi inchina
O cupa plina de pelin,
Ca veninul ce-l reversi,
Sa nu ma mai doboare.


                 Compusa   04 August 2007

Celui care nu cuvanta

In padurile reci
Te vezi singur, pierdut
Si totu-i nefiinta
Si totu-i abis,
Doar zborul prelung
Iti mai aminteste,
Ca este padure.
Sub arborii mari
Revezi clipe desarte,
De mult trecute,
De multi uitate
Si-n suflet iti renaste
Dorinta nebuna,
De viata, de tot ce-i frumos.
Tristetea-n suflet
Incet reapare
Si-n ochii padurii
Isi face culcus,
Pierdut prin hatisuri,
Pierdut in uitare,
Esti singur acum
Si-ncerci sa vorbesti,
Dar nimeni n-aude
Cuvintele reci,
Pe care, in soapta
Incerci sa le rostesti.
Cobori spre abisul din vai,
Iar umbra padurii-i usoara,
De sub arbori ridici privirea
Spre stapanulSoare,
Iar urcusu-i greoi
Si picioarele goale.

Pe drumul greu si singur,
Orice faptura,
Ce-n cale-ti apare
Este singura, are lacrimi amare.

Si singur acum prin padure...


            Compus   05 August  2007

Declaratie de dragoste

Pecete cu un suras
Si c-un sarut apoi,
Pe a noastra iubire.
Te-am crezut Cupidon
Cel care poarta sageata
Dragostei..

La fel cu Dafne,
Mult iubita nimfa,
De insusi Apolo,
Ma transform in laur,
Cu frunze de aur
Si-ti incoronez chipul
Cu sarutari.

In roua diminetii,
Sa te gasesc as vrea,
Aievea, precum Dag,
Fiu al noptii si zeu al picaturilor de roua,
Ce nesfiit apare, in orice dimineata,
Ca roua cereasca, s-atinga usor
Al pamantului culcus de iarba si flori.

La fel sa-ti sarut umbra
Si  blanda-ti fata,
In orice dimineata.
Rau de munte sa fiu,
Sa-mi trimit valul sa te imbratiseze.

                Compusa  01 Februarie 2009

As vrea sa mor

As vrea sa mor, sa nu mai simt nimic,
Sa ma ascund tacuta in sare ori abis,
Sa nu mai simt vantul prin par,
Sa nu mai simt lacrima,
Sa nu mai simt arsura Soarelui in zori,
Sa nu mai simt nimicirea viselor frumoase,
Sa nu mai simt mirosul dragostei,
Sa nu mai simt cuvintele usturatoare,
Sa nu mai simt teama plecarii ,
Sa nu mai simt picaturile lacrimilor,
Sa nu mai simt bucuria anotimpurilor trecatoare,
Sa nu mai simt nimic...

Sa ma scufund tacuta, in propriul infinit...


                            Compusa 27 August 2010

INVOLBURARE

Sa nu inteleg patrunzatoarea noastra iubire,
Sa nu o cant , sa nu o povestesc,
Sa nu o afle intreaga lume -
Asa imi porunceste cineva.
Sa galopez haotic, pe lungul vietii drum,
Intunecat si pustiit de neintelesuri -
Asa imi porunceste.
Sa te iubesc precum Soarele,
Ce-n caldura lui coplesitoare,
Pamantul lumineaza si infloreste,
Dar eu vreau sa cant iubirea...
Sa te strivesc, sa te ascund,
In lumea mea,
Sa te las sa te ofilesti, precum o floare.

Sa luminez, sa inseninez neintelesurile vietii,
Sa le descopar, sa le traiesc -
E tot ce imi doresc.
Eu o lumina, tu o intunecare...
Eu cu lumina mea inseninez a vietii carare...
Tu invaluit in neintelesuri,
Involburezi iubirea.
Eu inseninare...Tu involburare...

                   Compus  17 Sptembrie 2010

In moarte...

In moarte ma regasesc
Si fericire de-o potriva,
Cand  noptiile sunt pustii.

Ma reintorc in timp,
Aduc primavara,
Retraind in acelasi vis,
Pentru a nu stiu cata oara,
Vieti, sentimete, lucidul zilei,
desfatarile nesuferite si dezolarea.

La devoalarea zorilor reintorc fila.

In moarte ma regasec
Si in suferinta de-o potriva,
Se repeta durerea,
Retraiesc aceeasi teama de iubire,
Chiar daca o invoc
In fiecare lumina a diminetii.
.
In moarte ma regasesc
Si-n fericire de-o potriva,
Iar sufletul lacrima este,
Invaluire, val...

Simt sunetul zilei care vine,
Cum ma invaluie treptat,
Tot mai apasator, tot mai aproape
In fiecare noapte...
Si-n moarte...


       Compusa 01 Noiembrie 2010

REGASIRE

Pe strazile betonate,
Ma regasesc strivita,
Cu simturie ametite,
E ceata si e frig.

Strig sa ma auda vantul,
Cel care rupe ramuri cu putere,
Purtand mirosul sevei care creste.
E ceata si e frig.

Glasuiesc Pamantului durerea
Si neputinta singuratatii mele,
Ce-mi inteteste simturile adormite
Pe frontul bataliei mele.

Traiesc melancolia zilelor trecute,
Ma imbat cu fericirea clipelor ce-au fost
Si ma trezesc vorbind Pamantului
In amurg.

Ma afund treptat, in noroiul insangerat
De luptele purtate prea devreme.
Nu priviti, oricum nu veti fi vii,
Pe frontul bataliei noastre.

Rapusa de atata rautate,
Ma ridic vie inaintea mortii
Si glasuiesc vazduhului singuratatea
In care stau incremenita.


        Compusa   11 Noiembrie 2010

CANTECEL

Pe drumul despartirii noastre
As vrea sa nu ma mai opresc,
Sa intorc privirea in trecut
E mult prea mult...

Pe-a visurilor trrecatoare
Am zabovit si asta seara,
Mirific vis sa retraiesc
E tot ce imi doresc...

Pe-a colinelor suspine,
Ma regasesc de atatea ori...
In singuratate si dezamagire,
De mii de ori...

Pe fagasul vremurilor,
Intr-a amurgului valtoare,
Am ostenit sa mai pasesc
Atat de des...

Zadarnic ma prefac
Ca nu te mai iubesc,
Cand stele-n noapte imi soptesc
Eternul - Te iubesc!

                    Compus 14 August 2010

Nimicitorii

Pagani nimicitori de visuri
Zanatici si abreviati,
Adesea spargatori de aspiratii-
Insfacatori de avutii,
Sperantele zadarnice cnferindu-le
Deceniilor naucitoare, decadelor nimicitoare.
Si-n invalmaseala aberanta,
Creata cu un scop precis,
V-ati ridicat pe-a treptelor sperante,
Deasupra crestetelor multe
Mitizand imaginea burghezimii,
Din vremurile ce-au trecut.
Regresul tamp, continuu,
Generat de stupizenia inculturii,
Renaste-o babilonie progresiva
Intensificand confuzia creata,
De insisi marii demnitari.
Neorganizarea statala,
Voita de inaltii stapanitori
A asternut pe-a haosului drum
Intreaga glie stramoseasca.
Si aruncandu-ne in a gealatului stransoare,
Sperati ca vlaga din noi incet, sa piara
In valvataia zorilor de zi.


          Compus 06 Iulie 2010

FERICIRE VIRTUALA

Oare fericirea este virtuala,
Este, poate un bandaj facut
Prin mijloace necinstite
Ca un demon oglindit in propria  imagine.

Favoruri abuzive si nemeritate
Rabufnesc in sunete profunde,
Anihiland linistea mortuara.
Suflete neprihanit, unde esti?

Candoarea timpului meu
S-a spulberat in mii de soapte,
In oceanele adanci ,
Involburand marile.

Te regasesti in propria imagine,
Aceea din oglinda
Si-n vremurile de-alta data,
Rasuna clopotelul de argint.


                     Compus  01 Iulie 2010

In lumea ta

Pasind agale in lumea ta
Gasesc mereu, acelasi inceput,
Aceleasi vremuri de-altadata
Cele neschimbate.

Privesc, ascult si lacrimez,
Cand ascult glasul cum trece
Prin soaptele tarzii din noapte,
Si acelea fiind trucate.

In umbra noptii te zaresc,
Esti inger venit din ceruri,
Ce-n lume-si cauta
Un loc, un camp, o padure...

Sa inteleg  a ta iubire,
Sa o descopar, sa o retraiesc,
Iar in final purtata sa ma las
De aripile sale.


                     Compusa  24 Februarie 2009

IN TOT...

In tot ce-am crezut,
In tot ce-am sperat,
In tot ce-am visat,
In tot ce-am creat,
          Am vietuit...

In tot ce-am iubit,
In tot ce-am daruit,
In tot ce-am indragit,
In tot ce-am inveselit,
         Am crescut...

In tot ce-am ales,
In tot ce-am purces,
In tot ce-am aflat,
In tot ce-am aratat,
         Am zburat...

In tot ce-am incununat,
In tot ce-am castigat,
In tot ce-am revendicat,
In tot ce-am adjudecat,
         Am cazut...

In tot ce-am vrednicit,
In tot ce-am destoinicit,
In tot ce-am harnicit,
In tot ce-am iscusit,
         Am invatat...


                        Compus  17 Ianuarie 2010

ABANDON

M-am abandonat in vise, in ganduri infinite,
In sperante desarte, in dorinte neimplinite.
M-am abandonat in nisipuri miscatoare,
In oceane adanci, in eternitati nimicitoare.
M-am abandonat in Safara ucigatoare,
In jungla  durerii muritoare.
M-am abandonat in stele cazatoare,
In pietre lucitoare, in astre calatoare.
M-am abandonat in nopti insangerate,
In zile involburate, in ape intunecate.
M-am abandonat in pustiul arzator,
In uscaciunea zilelor, in dogoarea vremurilor.
M-am abandonat in putregaiul vietii,
In izul muribund in negura noptii.
M-am abandonat in Arctica-nghetata,
In frigul degerator, in albul orbitor.
M-am abandonat in camara din inima ta,
In fiecare zi, in fiecare noapte
M-am abandonat in vise desarte...


                              Compus 03 Septembrie 2009

SFIDAND BUNUL SIMT

Sub masca binevoitoare
A gentelmanului de alta data,
Ai aparut in fata mea,
Purtand masca unei fiinte umane.

Haotic si dezordonat,
Confuz apoi, al vietii rol il joci,
Si-n propril haos dansezi,
Sfidand bunul simt.

Tu, ce inseli cu viclenie,
Suflete firave si naive,
N-ai vrea sa asculti cateva cuvinte
Indurerate.

Insangerate sunt lacrimile amare,
Prelinse pe obrajii palizi si reci.

Te crezi stapan pe vietile lor,
Te crezi stapan pe tot ce te-nconjoara,
Te crezi stapan seducator,
Candid in faptele-ti marsave...


                               Compus 14 Iunie 2010

NIMIC SCHIMBAT!

Nimic schimbat!
Asa suna pledoaria ta,
In noaptea din-naintea tainicei uitari.

Nimic schimbat!
Asa-mi sopteai,
In noaptea ce te-a separat
de visul meu si-al tau.

Nimic schimbat!?
La ce-as mai putea sa sper,
Spre ce-as mai putea sa evadez,
Cand din valtoarea ametitoare de minciuni,
Scaldate in dulci cuvinte,
A izvorat un gust amar
De tradari!

Nimic schimbat!
Asa-mi spuneai,
Aproape in fiecare seara
In tainicul ascunzis al vorbelor,
Cand incercai sa nu ma pierzi cu adevarat.

Nimic schimbat!?
Nici insusi timpu-n loc
nu poate sta,
Chiar el in mersul lui
se schimba,
Vremelnic si amagitor...
Nimic scimbat?
                                   Compus 10 Iunie 2009