Să nu te întristezi dacă viața ,
Cupa amarului destin
Și-o va fi vărsat-o-n sânul tău.
De vei veni la ușa casei
Și nimeni nu îți va deschide,
Să nu cuprinzi amărăciunea
Cu brațele deșertăciunii.
De vei pleca de pe cărarea,
Ce mi-a purtat petala fericirii,
Să nu te întorci către fereastra,
Amanetată închipuirii.
De vei veni la malul mării,
Să nu mă cauți în valul ei,
De mult plecată-n altă lume
Eu stau pe frunza unui vis.
Adio, deci, rămâi cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu