POEM

Întinde-ți aripa de lut deasupra nemuririi
și rupe-o petală din floarea de crin,
când zorii se îmbină cu ceața păgână.
alunecă, lin, pe malul celest
și alungă-mi durerea din umbră,
pe potecă eu stau și aștept,
ca poemul să plângă .