Pe
digul speranței am adormit în noaptea
pierdută-n
scrinul memoriei,
în
timp ce vesperale ambarcațiuni lovesc orizontul nopții.
Strivită-ntre
două valuri, lumina reverberează-n culorile apusului și curcubeul amintirii se
sparge de stânca regăsirii,
când
pleaopa Pământului se deschide în portul ego-ului.
La
lumina farului, iluziile nopții dansează pe muzica valurilor
și
sirene trezesc ochiul împietrit în imaginea sferelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu