marți, 24 septembrie 2013

PULBEREA AMINTIRII

Pulberea amintirii în urma ta adun
și ropotul de ploaie întors dinspre furtuni,
îl chem în noaptea aceasta ,
îl chem să-mi șteargă visul ce n-a fost vis
în clipa când ușa s-a închis.
răstorn pe pragul casei paharele cu vin,
privesc, apoi, spre stele, la ele mă închin,
în miezul negurii întorc miresmele de flori
și roze ofilite în palme le așez,
când noaptea mă cuprinde cu brațe omogene,
și ropotul de ploaie pe gene, cade alene.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu