miercuri, 16 aprilie 2014

ZIDUL TĂCERILOR



M-am lovit din nou, de acel zid al tăcerii, clădit din neputința confruntării cu sinele interiorizat, ascuns în cel mai întunecat colț al ființei. Sunt o țintă a propriei minți, îmi repet de fiecare dată când, acel gol al singurătății se umple. Prezentul se derulează succesiv prin fața unor ochi, incapabili să înțeleagă permanenta goană prin acest timp, comprimat în dorințe așezate-n stative de plumb. Aștept răspuns la o tăcere ce-mi limitează puterea de a visa, dar ce aș mai putea visa când o liniște apăsătoare s-a așternut peste prezentul meu. Este liniștea ta. Încerc să dărâm zidul creat din tăceri, dar de fiecare dată când o bucată din el cade, o alta se înalță. Rămân privind neputincioasă spre zidul tăcerilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu