Te-am
așteptat pe puntea luminării,
în
mână țineam candela trădării
și
un ghem de ață roșie, să leg fonta amintirii,
ce
ne ținea apropiați zile și zile.
Te-am
șters din lista amăgirii,
atunci
când aripa s-a frânt de valul tăcerii
și
vocea-ți caldă n-am știut-o
din
momentul surdității mele.
Te-am
chemat pe drumul nostru
la
răscrucea ultimului dor
și
am găsit doar nostagia
și
un timp nepăsător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu