Nu
te ascund în mâna somnului,
când
zorii se izbesc de catargul luminii
și
nu te strig la răsărit de Lună,
când
siluete se înfășoară cu tăcerea amintirii.
Nu
te chem pe banca goală să-mi rămâi alăturea,
iar
când vocea ta mă strigă,
din
decorul altei lumi voi privi nepăsătoare
la
sculptura ta de lut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu