în amiaza cuvântului, voalează bucle de vocale,
când relieful zâmbetului scade-n nuanțele nopții.
simboluri la masa orbului,
ce-și gustă cupa veninului din privirea cosmosului,
în timp ce măștile secundelor cad
și șoapte de turcoaz se răspândesc pe firmamentul ființei.
negări pe linia visului,
când transpareța se coagulează pe tâmpla seculară.
Tulpina verbului răstignită pe frunza aspirației...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu