și-o ascund în căușul palmei stângi,
apoi răpesc o rază din astrul ființei
și-o acopăr cu șalul gândului,
când înserarea bate la poarta sufletului
și broșa visului se deschide pe treptele somnului.
Din arborele contemplării rup o floare albastră
și-o așez pe podeaua vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu