ASCUND

Ascund noaptea în palme
și mă așez pe divan
numărând secundele.
privesc peretele gol
și haina cuvântului
din versul de lut.
trântesc ușa unui vis
și redeschid o alta
spre izvorul memoriei.
ascund noaptea în palme
și adorm cu gânduri nerostite.

DIMINEȚI ACUTE ȘI SUNET DE VIOARĂ

Dimineți acute și sunet de vioară,
raze străpunse de sabia cuvântului
și vibrația luminii ce se pierde-n culori.
doi câte doi - perechi regale,
salbe de argint,
păsări călătoare.
dimineți acute și sunet de vioară,
trec pe străzi cu arbori și versuri,
privesc ferestre iluzorii
și intru-n cafeneaua dimineții
îmbrăcată-n rochie de rouă.

TRĂIEȘTE AZI ȘI PENTRU MÂINE

Trăiește azi și pentru mâine
destinul unui fulg,
când din interogația amintirii
doar nostalgie și un ceas
rămân pe firul de turcoaz.
trăiește azi și pentru mâine
secunda preschimbată-n fapt,
și stai pe ramul veșniciei.
trăiește azi și pentru mâine,
nimic din tot ce simți nu va conta,
când noaptea rece se agață de ultima zvâcnire,
ca de o stea.
Trăiește azi și pentru mâine...

23 Noiembrie 2013

Fii tu însuți când roca amiezii se pierde-n iazul deșertăciunii.

TULPINA VERBULUI

Tulpina verbului răstignită pe frunza aspirației,
în amiaza cuvântului, voalează bucle de vocale,
când relieful zâmbetului scade-n nuanțele nopții.
simboluri la masa orbului,
ce-și gustă cupa veninului din privirea cosmosului,
în timp ce măștile secundelor cad
și șoapte de turcoaz se răspândesc pe firmamentul ființei.
negări pe linia visului,
când transpareța se coagulează pe tâmpla seculară.
Tulpina verbului răstignită pe frunza aspirației...

ÎNVAȚĂ-MĂ

Învață-mă să iubesc adâncul ochilor,
să pătrund în strânsoarea mâinilor.
învață-mă să te chem cu șoapte de sticlă
și să rămân privind răsăritul omogen.
învață-mă să strâng menghina visului  la pieptul centenar,
când raza semilunii se lovește de talerul agoniei.
învață-mă să iubesc zâmbetul tău,
când norii grei se risipesc din văzduhul penumbrelor.
învață-mă să simt universul tău
și să mă abandonez în dialogul iubirii.
Învață-mă...

16 Noiembrie 2013

IMAGINI DIAFANE

Azi întind mâna spre imagini diafane
și arunc petale de roze spre soare,
apoi, vibrez pe unda amintirii, când te întorci la mine.
azi întind mâna spre imagini diafane
și rămân în sfera de aramă un secol împlinit.
azi cu tine pășesc pe valul dualității,
când imagini diafane se întorc spre zenitul contemplării.
Azi întind mâna spre imagini diafane....

15 Noiembrie 2013

CĂUTARE

Poți să mă cauți printre oameni,
eu sunt umbra închipuirii,
poți să mă cauți printre stele,
eu sunt lutul secundei,
poți să mă cauți printre oameni,
eu sunt aisbergul memoriei,
poți să mă cauți printre siluete fămânde,
eu sunt închipuirea ce se frânge,
poți să mă cauți printre oameni...

08 Noiembrie 2013

LANȚUL EXISTENȚEI

Mă rup de lanțul existenței
și-n orizontul tăcerii prăbușesc
inimi de plumb.
azi, trec pe lângă visul amăgirii
și privesc calmul luminii
cum se separă de agitația zilei.
tu, te ascunzi în recele indiferent
și stai pe malul amintirii,
sorbind lutul dezintegrat
din cupa orizontului.
aștept secunda intimidării
pe banca cuvântului
și șterg manuscrisul vieții,
când ramul agoniei cade
pe așternutul gândului.

ARBORELE CONTEMPLĂRII

Din arborele contemplării rup o frunză
și-o ascund în căușul palmei stângi,
apoi răpesc o rază din astrul ființei
și-o acopăr cu șalul gândului,
când înserarea bate la poarta sufletului
și broșa visului se deschide pe treptele somnului.
Din arborele contemplării rup o floare albastră
și-o așez pe podeaua vieții.