așa de grizonat părea-n lumina dimineții,
când misticul orizontului se deschide-n
pupila rezemată de-o stea.
am privit răsărit și apus, lumină și-ntuneric,
am văzut oameni adunați în căldarea iluziei
și nici un om nu era om,
am văzut speranța în privirea cosmosului,
dorințe pătimașe și un vis.
am simțit iubirea curgând prin vene
și te-am zărit pe trepte de piatră
privindu-mă pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu