sunt mai aproape de sinele memoriei
și mai departe de propria iluzie.
ascund ghilotina gândului,
ce reverberează-n unde de sticlă,
cu fiecare dimineață, cu fiecare înserare,
ce mă găsește-n propriul abis încătușând secunde.
cu fiecare dimineață, cu fiecare înserare
trăiesc, la limita acomodării, destinul ecoului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu