cand apusul se frange de digul iluziei
si renasti sub frunze de nuc
cu aripi de inger si un gest fecund.
din norii gemelari in stropi de ploaie
cobori spre abisul sfaramat de curand
si te intorci ca heruvim al fiintei
sorbind trivialul muribund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu