Şi jocul devine mirarea luminii
Cu tâmple străpunse de surdul ecou
Se înoadă năvodul prin jocurile lunii.
În srtigătul vântului se înalţă durerea
Spre cerul încărcat cu lacrimi din suflet
Renaşte amorul sub ploaia de stele
Seducătoarea visare a cuvintelor mele.
Privesc fântâna minciunii
In lumina de noapte
In lumina de noapte
Şi simt cum mă ademeneşte,
Atât de dulce minciună şoptită...
Opresc nevinovată paşii grăbiţi
Amuţind în noapte.
Amuţind în noapte.
04 Decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu