UMANITATE

Se intrevad razlete chipuri,
Cunoscute banale figuri,
Ale umanitatii degradate,
Simplificate in aspectul uman.

Cenusa aruncata in vant,
Deasupra oceanului frant
De valuri ucigase,
Se risipi in vazduhul adanc.

Ridicul, searbad fel
De-a fi, s-a aratat omul,
La ceasul ultim asteptat,
Ca un blestem.

Tacerea mortii abatute,
Pe vatra casei din batrani,
Rapi melancolia
Amintirilor.

Trecator, vazut-am omul,
Apropiat familiei,
In clipa durerii absolute,
Asternuta, cateodata, peste noi.

Grotescul afisat,
De fetele incoronate,
A voalat in multe feluri,
Mareata transformare umana.

                          Compusa   02 Ianuarie 2011  finalizata 05 Ianuarie 2011