Ne-am adunat la capataiul tau,
Cu totii , copii si nepoti,
Ca sa-ti uram un bun ramas,
De asta data.
Bunico, ai batic brodat
In stele colorate,
Ai pasit spre asfintit,
Mult prea grabit.
Sa te vedem din nou am vrea,
Bunico, draga mea
Zambind duios, in zarea mare,
Cand noi vom aparea.
Bunico, in atata daruire
Ne-ai alintat in vremuri grele
Si niciodata nu te-au suparat,
Fapte rele.
Pe asternutul de bumbac,
Scaldat in lacrimi multe,
Neputinciosi, noi ne-am rugat,
Iar tu, bunico, ai plecat.
Compusa 09 Decembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu