Deschide
fereastra să pătrund pe rază de Lună
în
iatacul viselor și să strâng a ta mână
în
menghina timpului,
să
mă lași să-ți netezesc părul grizonat de timp,
alungând
din când în când pustiul,
freamătul
și golul surd.
bolta
albastră să-mi deschidă poarta cerului-nsetlat,
iar
când noaptea mă cuprinde, să te strâng neîncetat
la
sânul meu de lut.
ridică
petalele nopții de pe pământul crud
și
lasă-mă să-ți alung povara anilor ce nu mai sunt.
